Tumorile glioneuronale sunt neoplasme rare ale sistemului nervos central (SNC), care combină elemente neuronale și gliale în proporții variabile. Aceste tumori se disting de tumorile pur gliale (precum astrocitoamele sau oligodendrogliomele) prin prezența unei componente neuronale diferențiate. De obicei, sunt tumori de grad scăzut, cu evoluție lentă, dar unele pot prezenta comportament agresiv. Majoritatea apar la copii, adolescenți și adulți tineri, fiind asociate frecvent cu epilepsie.

Clasificare (OMS 2021)
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) clasifică tumorile glioneuronale în funcție de trăsăturile histologice și profilul molecular. Cele mai frecvente tipuri includ:
- Gangliogliomul
- Tumora neuroepitelială disembrioplastică (DNET)
- Tumora glioneuronală papilară
- Astrocitomul angiocentric
- Tumora glioneuronală difuză cu alterare MAPK
- Tumora glioneuronală centrală cu calcificări
- Tumora glioneuronală exofitică de trunchi cerebral
- Tumora glioneuronală multinodulară și vacuolizantă (MVNT)

1. Gangliogliomul
- Epidemiologie: Cea mai frecventă tumoare glioneuronală. Afectează mai ales copiii și adolescenții.
- Localizare: Lobi temporali, frecvent implicând cortexul cerebral.
- Clinic: Epilepsie focală refractară, simptome neurologice progresive.
- Histologie: Prezența de neuroni maturi atipici și celule gliale. Poate prezenta mutația BRAF V600E.
- Tratament: Chirurgia este de obicei curativă. Rata de recurență este scăzută.
- Grad OMS: 1 (benign), dar poate progresa rar la formă anaplazică (grad 3).
2. DNET (tumora neuroepitelială disembrioplastică)
- Caracteristici: Tumoră corticală benignă, asociată cu epilepsie rezistentă.
- Histologie: Structură nodulară, cu coloane gliale, neuroni displazici și zone mucinoase.
- Localizare: Lobi temporali și frontali.
- Tratament: Chirurgie; prognostic excelent.
- Grad OMS: 1
3. Tumora glioneuronală papilară
- Raritate: Tumoră neobișnuită, în general benignă.
- Localizare: Ventriculi laterali sau al treilea ventricul.
- Histologie: Aparență papilară, cu celule gliale și neuronale.
- Prognostic: Favorabil după rezecție completă.
4. Tumora glioneuronală difuză cu alterare MAPK
- Nou introdusă în OMS 2021
- Profil molecular: Activarea căii MAPK prin mutații BRAF sau FGFR.
- Clinic: Epilepsie, simptome focale.
- Localizare: Difuză în cortex, deseori multifocală.
- Grad OMS: 1 sau 2, dar cu potențial infiltrativ.
5. Tumora glioneuronală multinodulară și vacuolizantă (MVNT)
- Descoperită recent, frecvent diagnosticată prin RMN.
- Localizare: De obicei lob temporal.
- Aspect imagistic: Leziuni multinodulare neenhancement, bine delimitate.
- Clinic: Epilepsie.
- Tratament: Observație sau chirurgie dacă simptomatică.
- Grad OMS: 1

Diagnostic
Diagnosticul tumorilor glioneuronale implică o combinație de:
- Imagistică prin RMN: Aspecte caracteristice (leziuni corticale, fără edem semnificativ, fără contrast intens).
- Histopatologie: Prezența celulelor neuronale și gliale.
- Imunohistochimie: Markeri neuronali (NeuN, MAP2, synaptophysin) și gliali (GFAP).
- Teste moleculare: Căutarea mutațiilor BRAF, FGFR1, etc.

Tratament
Tratamentul de elecție pentru majoritatea tumorilor glioneuronale este:
- Chirurgia: scop curativ, mai ales dacă tumora este bine delimitată.
- Radioterapia și chimioterapia: rareori necesare, doar în cazuri agresive sau recurente.
- Controlul epilepsiei: în cazurile în care tumora este asociată cu crize epileptice.

Prognostic
- Prognosticul este în general excelent, mai ales în cazul rezecției complete.
- Majoritatea tumorilor glioneuronale au grad OMS 1, ceea ce indică un comportament benign și o rată redusă de recurență.
- Tumorile cu mutație BRAF V600E pot avea un risc mai mare de progresie și pot răspunde la terapii țintite.

Diagnosticul diferențial
Trebuie diferențiate de:
- Tumorile gliale (ex. astrocitoame difuze)
- Malformații corticale (ex. displazia corticală focală)
- Tumori neuronale pure (ex. gangliocitomul)
- Epilepsie focală fără substrat tumoral

Concluzie
Tumorile glioneuronale reprezintă o categorie distinctă de tumori cerebrale, care combină componente neuronale și gliale, având în general un caracter benign și o evoluție favorabilă. Diagnosticarea precoce și chirurgia eficientă conduc de regulă la controlul bolii și ameliorarea simptomelor, în special în cazurile de epilepsie asociată. Progresele recente în caracterizarea moleculară au contribuit la o mai bună înțelegere și clasificare a acestor leziuni, cu implicații importante în tratament și prognostic.



